Pentru "see you later alligator"

by Andreea
(Lasi)

Dragul meu,

au apus demult zilele in care abia asteptai sa ma vezi si auzi, in care orele erau minute, in care ne completam reciproc propozitiile si te contraziceam de fiecare data ca asta ar fi putut fi ceva special. Si cat de dor imi este acum de acele mici momente, in care doar eram.

Intre timp, atatea s-au schimbat incat parca toate acele lucruri frumoase au fost acum o eternitate. Si s-au schimbat atatea pentru ca nu am putut si stiut ca imi era prea frica sa cred in ceva real, uman.

Imi lipsesti incredibil de mult, esti in gandurile mele si doar presupun ca iti este greu si ca faci fata. Uneori ma gandesc cum de fapt ai si uitat (desi tu nu uiti usor, dar atunci cand iti impui o faci) de tot ce tine de mine. Si intr-un fel ar fi bine, ca ai putea sterge si tot raul pe care l-am produs. De la cuvintele dure spuse, neintelegerile, crizele de furie, pana la nemulturi, tradare si umilire.

Toate acestea le-am provocat si ele nu mai au varianta de stergere. Am trait impreuna un trecut care nu poate fi sters si ramane o rana deschisa. Rana si rani pentru care imi pare rau si am remuscari.

Pentru faptul ca tu nu esti bine, ca nu am inteles ce aveai nevoie, ca nu am putut fi asa cum aveai nevoie si cel mai mult ca nu te-am iubit cat si cum meritai- deplin, profund, complet si sincer. Si dincolo de cuvinte, au ramas parerile de rau ca nu stim ce cum ar fi aratat viata impreuna in varianta buna. Pentru ca am avut doar franturi bune care ne-au ajutat sa ramanem impreuna si cel mai mult efortul si speranta ta. Imi pare rau pentru tot ce nu mai poate fi sters, uitat sau reparat.

Imi pare rau ca ai simtit ca iti aduc culoare in viata si de fapt s-a transformat intr-o gaura neagra. Nu stiu cum se poate sau daca asta se poate vreodata repara intr-un fel.

Sper sa mai pot auzi "buna dimineata sunshine"!

Ai grija de tine!